Tudor Stănică (Community Manager): „Pentru surprize mă trezesc în fiecare dimineață”

Săptămâna trecută, am făcut ceva ce n-am mai făcut de mult timp: am ieșit în parc, în miezul săptămânii, special ca să vorbesc cu un om. Ciudată chestie. Mai fac.

Ce-am vorbit cu Tudor Stănică, community boss of BusinessLeague in all things affiliate? Multe și apăsate. Au fost două ore cu afiliere, motociclete, magazine bune și nebune, bani câștigați și bani pierduți, cărți, Grecia și încă o chestie pe care mi-am notat-o pe șervețelul de la porumbul fiert: jobul făcut cu plăcere.

Da, e o perioadă ciudată. Da, lumea e cam speriată. Dar, cel mai probabil, tot lumea asta o să găsească soluțiile care să ne ajute să revenim la o așa-zisă normalitate cu care să fim împăcați.

Un community manager bun

Mi-a zis Tudor că în zilele când lucrează de-acasă, soția nu poate s-o facă cot la cot cu el, pentru că el chiar stă toată ziua în call-uri. Unii sunt făcuți să vorbească mult, de-aia articolul ăsta a ieșit atât de lung. 😃

Detaliul spune mult despre meseria lui. Pentru Tudor, community managementul e mai degrabă o continuă rezolvare de probleme decât orice altcevaa. E o conversație cu afiliați care fie trăiesc din asta, fie sunt la început și își caută drumul. Tudor e tipul care le ține lanterna o vreme, până li se obișnuiesc ochii cu întunericul.

Din 2012, de partea afiliaților

Înainte să fie omul la care vin afiliații cu probleme, Tudor a fost unul dintre ei.

„Am început afilierea de foarte multă vreme, undeva prin 2012, și am făcut-o cu pasiune. Am câștigat efectiv din prima lună, am fost profitabil de la început”

Prima vânzare o ține minte și acum. „A fost sărbătoare: am deschis o sticlă de bere, de șampanie, whatever. Prima vânzare e exact confirmarea că ce ai început funcționează.”

Au urmat ani buni, cu relații preferențiale cu magazinele, întâlniri și invitații la mese din partea lor. „Deci probabil eram și apreciat”, spune el. A lucrat cu rețeaua încă de pe vremea când se numea 2Parale și a fost la tot felul de întâlniri pe care acum le organizează chiar el. Apropo, ia vedeți:

Curiozitatea care l-a adus în echipa BusinessLeague

Acum cinci ani, curiozitatea a câștigat. „Consideram că rețeaua a evoluat extraordinar de bine și eram convins că în spate sunt niște oameni minunați, a căror muncă nu se vede neapărat direct.” Îi cunoștea pe câțiva dintre ei: pe Dorin Boerescu și pe affiliate managerii care țineau legătura cu el. A vrut să vadă cum arată lucrurile din interior.

Ce a găsit l-a surprins.

Eram convins că în spate e o echipă tehnică ce face lucrurile să funcționeze și că totul e foarte bine pus la punct. Ce nu știam era că sunt atât de mulți oameni dedicați efectiv relației cu magazinele.

A găsit, spune el, o energie pozitivă mult mai mare decât se aștepta. Între timp, echipa și energia au crescut, deci vă dați seama ce-i aici😀

Pentru un extrovert ca el, nu e deloc surprinzător că latura umană e chiar miezul meseriei. „Meseria de affiliate manager e exact despre legătura directă cu oamenii pe care îi ai în portofoliu. Nu știi despre ei doar că au cifre mai bune sau mai rele, că luna trecută a fost mai bună decât asta. Știi și câți copii au, știi că unul e bolnav sau că celui mic i-au ieșit dinții”. Deci dacă citești rândurile astea din sala de așteptare de la dentist, nu uita să te plângi la Tudor că a exagerat doctorul.

În timpul conversației, am numit jucătorii BusinessLeague ”clienți”. M-a corectat, că-s parteneri - și afiliații, și clienții. Iar parteneriatele, asemeni prieteniilor și focurilor de tabără, trebuie întreținute: afiliații sunt oamenii cu care se întâlnește des, mai ales la evenimentele fizice, unde „lucrurile curg de la sine, chiar dacă nu vorbim despre business”. Concluzia lui e simplă: „Să-l cunoști pe om e foarte important.”

Încredere, surprize și un robot de la Google

Cel mai greu lucru din jobul lui rămâne câștigarea încrederii oamenilor, iar problemele cu care vin afiliații sunt de toate felurile: fie n-au încasat comisionul, fie un magazin și-a atins limita de buget sau, varianta frumoasă, câștigă bine și vor să câștige și mai bine, dar nu sunt siguri cum să gestioneze perioada bună.

Sunt și chestii care nu țin de el, de echipa BusinessLeague, iar astea sunt. Exemplul clasic e afiliatul căruia i se închid conturile de Google. „Nici măcar nu i le închide Google ca entitate sau un om din Google, cu care ai putea măcar să vorbești, ci un robot.” Miza e reală:

Din top 150 de afiliați cu care discutăm zi de zi, cred că mai mult de o treime, poate spre jumătate, sunt oameni care trăiesc din asta. Și vin la mine pentru că speră că îi pot ajuta.

Tudor vorbește despre job cu un entuziasm pe care l-am văzut destul de rar. Titlul acestui material probabil că este elocvent: „Pentru surprize mă trezesc în fiecare dimineață”, altfel jobul ar fi foarte plictisitor. Adevărul este că afiliații nu te caută când vrei tu, unde vrei tu și pe canalul pe care vrei tu. Uneori nu au nicio problemă, vor doar să întrebe ceva.

Ce caută la un afiliat nou: potențial, nu cifre

Ai crede că un community manager se uită întâi la vânzări. Nu e chiar așa, Tudor cică e fix invers. „Pe mine nu mă interesează, în primă instanță, câte vânzări face sau ce venit generează un afiliat în 2Performant. Mă interesează potențialul.” Nu caută neapărat „încă un Ovidiu Golea”, ci oameni care să persevereze. Chiar dacă n-au nicio vânzare și niciun click, dar să aibă voință și un proiect ambițios.

Un exemplu bun este felul în care a ținut legătura cu un afiliat care, timp de doi ani, n-a făcut nicio vânzare în BusinessLeague, dar apoi a explodat. De ce? Pentru că a văzut potențial în proiect. Mi-a povestit despre el ca un scouter de fotbal care nu se satură să urmărească liga a treia olandeză, că a văzut el ceva acolo.

Argumentul lui Tudor e simplu: cine are răbdarea să construiască atât de mult renunță mult mai greu și ajunge să monetizeze.

Primii pași: bazele, nișa, comunitatea

Pentru cei care abia și-au făcut cont în platformă, sfaturile lui Tudor pornesc de la o avertizare. Nu trebuie (și de obicei nici nu ai de unde) să începi cu un buget enorm, cu 100.000 de euro în spate și campanii Google Ads. Dacă nu ai experiență, pierzi banii. O simplă pagină de TikTok sau de Facebook e în regulă.

Ordinea e alta: un cont bine setat, o descriere, metodele de promovare și o nișă clară. Apoi contactezi magazinele, pentru că relațiile cât mai strânse cu magazinele sunt, practic, baza continuității și a creșterii tale ca afiliat.

Cărțile, zice Tudor, sunt un exemplu excelent. Dacă promovezi cărți, contactezi toate magazinele care vând cărți, lucrezi cu toate și le integrezi în proiect. Poate fi un blog în care prezinți cărțile citite și pui linkuri de afiliere către magazinele care le vând.

Așadar, mai important decât bugetul este cât de aproape ești de comunitatea ta, ce interese are și cât de bine o cunoști. Dar mai întâi trebuie s-o clădești. Comunitatea asta poate fi formată și din 10 oameni. Dacă știi foarte bine ce preferințe au, cei 10 oameni o să cumpere 10 cărți în fiecare lună. Ce înveți despre ei poți extrapola apoi la comunități mult mai mari. Iar asta, spune Tudor, „nu se face cu investiții financiare, ci cu investiții de energie, timp și voie bună. Dacă nu faci lucrurile cu pasiune, o să se vadă.”

Cea mai mare greșeală: renunțarea înainte să tragi concluziile

Din poziția lui, Tudor vede zilnic ambele finaluri posibile. Vede afiliați care trimit trafic la magazine vreme de o săptămână sau o lună, apoi decid că e prea complicat (uneori chiar e, haha). Și vede afiliați care fac asta de 10–15 ani. Mulți trăiesc din asta, iar unii „stau în Thailanda când la noi e frig, pentru că își permit”.

Nu e glamorous decât pentru câțiva. Care câțiva? Surpriză: pentru cei care trag tare. Diferența dintre ei e perseverența.

La început ți se pare că e foarte simplu. Apoi dai de greutăți, ajungi la concluzia că e prea complicat și te dai la o parte exact când ar trebui să culegi roadele.

Prima vânzare poate veni într-o jumătate de oră, într-o zi sau în șase luni, în funcție de drumul ales. Despre asta se discută pe larg în webinariile pe care BusinessLeague le organizează în perioada asta, așa că nu uita să dai un ochi pe calendarul nostru:

De ce nu singur

Știm că informație și resurse există din belșug: AI-uri, YouTube, tutoriale. Ce nu-ți dau ele este confirmarea. Acea confirmare (sau dimpotrivă, acea tragere de mânecă) pe care nu o s-o primești vorbind cu AI-ul, ci făcând parte dintr-o comunitate în care discuți cu oameni care au aceleași probleme ca tine, iar unii dintre ei le-au rezolvat deja.

Un coach poate deveni o mină de aur pentru un marketer talentat, dar cu o condiție: să fii curios și să vrei. Cu alte cuvinte, perseverența. Iar competiția face parte și ea din aceeași logică BusinessLeague. Tudor a lucrat în multe rețele și a văzut ce cifre sunt publice out there. Faptul că în BusinessLeague poți vedea unde te afli, raportat la toți ceilalți, i se pare este cu adevărat unic. Asta ne-o spun zilnic și afiliații, și magazinele, și investitorii. La naiba, uneori trebuie să ne-o mai spunem și noi înșine, atât de rarisimă e chestia asta.

Dar e și greuț, uneori: te poate depăși cineva cu un proiect pe care îl consideri mai slab. Iar în vreme ce community managerii noștri se uită mereu la relația cu omul, clasamentul e obsedat de cifre, că de-aia e clasament, să numere vânzări și click-uri.

De la 9–5 vs. de la 7–7

Pentru cei obișnuiți cu orele fixe și salariul lunar, trecerea la un mindset de performanță poate fi intimidantă. Însă Tudor crede că ea se face natural. Oarecum 😄

La un job ești obișnuit să ți se spună ce să faci, dar în affiliate marketing deciziile, sunt mereu ale tale.

Deci antreprenoriat. Tudor a văzut de multe ori cum afilierea devine atât de interesantă și de productivă încât oamenii fac shift-ul complet: de la un job 9–5 la unul care „de multe ori nu e 9–5, ci chiar 7–7”. E bine sau e rău? Depinde pe cine întrebi

Sânge latin și răbdare germanică

Lucrând tot mai mult cu afiliați din afara țării, observă și diferențe care adesea sunt mari. Afiliații străini dau mult mai des feedback și spun direct ce cred, laudă sau ceartă, după caz. „De multe ori mi-au spus că ce fac eu pentru ei și discuțiile pe care le avem nu se întâmplă nicăieri în alte rețele.” Românii, crede el, sunt obișnuiți cu relația asta și li se pare naturală.

Diferența se vede și în așteptări. „Cred că afiliații din România au acest sânge latin. Nu e neapărat un defect, e o caracteristică a noastră: vrem rezultate repede.” La polul opus, afiliații din alte culturi se așteaptă la creștere lentă și la profit la capătul mai multor luni. Se concentrează întâi pe creștere și au răbdarea să ajungă la profit.

L-am întrebat dacă are senzația că magazinele sunt mai constante în afiliere decât marketerii. Nu e convins. Da, unui magazin îi e mai greu să renunțe, pentru că are angajați, stocuri și investiții. Afiliatul pare că poate opri totul cu un buton. „Dar, lucrând în fiecare zi cu afiliații de top, pot să spun că, odată ce ai prins gustul unui lucru care funcționează bine, e mult mai greu să renunți.”

În top, printre Unicorni, Corporații și chiar Companii, spune el, afilierea devine business. A întâlnit mai des afiliați cu problema „trebuie să angajez pe cineva, că nu mai fac față” decât afiliați care au închis. Iar cei care au plecat s-au întors adesea, din nostalgie după un mediu în care nicio zi nu seamănă cu alta, mai ales acum, când AI-ul vine și dinamizează totul.

De ce nu se întoarce în afiliere

Am băgat bățul prin gard și l-am întrebat de ce nu revine în gașca afiliaților. Răspunsul lui Tudor ține de energie și de alegeri: „E prea frumos ce fac în fiecare zi aici”.

Weekendul, în schimb, e al lui: motocicleta, bicicleta, caiacul, călătoriile. Uneori construiește lucruri prin curte și pune în aplicare planuri vechi, amânate pentru că era „pe motocicletă, cu camperul la Vama Veche sau prin alte locuri.

Verile și weekendurile frumoase par multe, dar sunt de fapt foarte puține.

Un singur sfat

Pentru cei care încă ezită să încerce afilierea, Tudor are un singur sfat. „Să încercați. Până nu încerci, nu o să-ți dai seama dacă ești bun și dacă ți se potrivește. Evident, nu câștigi la loto dacă nu joci.”